Ne mai găsiți și pe aici

Primu’ tatuaj. cu siguranță nu și ultimu’.
Acum 2 ani, undeva în Arad, acasă la un tip bunoc.

Azi am vrut tatuaj, mâine l-am făcut. Bun, asta ignorând amenințările și crizele de nervi a lu’ mama. Că deh, am 20 ani și fac ce vreau.

Când am ajuns pe masă am zis că-mi tremură și chiloții de frică. Din spusele altora, tatuaju’ înseamnă durere maximă, mușcat de buze, strâns din dinți, plâns, etc. Putea să mă doară de-mi ieșeau ochii din cap, că io tot nu scoteam nici un sunet. Am zis că mă țin tare, ca să nu mă fac de râs în fața tipului ( asta-mi mai lipsea). Când m-am ridicat de pe masă eram mulțumită. Nici nu a durut atât de tare pe cum mă așteptasem să doară. Un fleac dom’le. (un fleac da, la mărimea lui)

Un pinguin, vezi-doamne. Juma’ din anturaj a râs de mine a 2-a zi. Un pinguin mi-am tatuat, io, fată care-s relativ dură. Probabil s-așteptau să-mi tatuez dragoni.
Are o poveste pinguuinu’ meu, să știți. Indiscutabil, nici nu mi-l făceam altfel. E povestea lui, implicit a mea, și am ales să nu fie cunoscută de alții. Nu vreau să par interesantă prin faptu’ că țin pentru mine semnificația lui. E decizia mea, iar restu’ lumii rămâne cu privitu’. Îi de-ajuns.

 

Un tatuaj fără poveste n-are viață. Zic io. Când are una, ești mai mândru că-l ai pe tine. Îl porți pe tine, și cu tine, la fel cum îi porți și povestea.

Articol scris de Simina 😀

Comments

comments

Powered by Facebook Comments

Leave a Reply

XHTML: You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>