Ne mai găsiți și pe aici
Iulia ne povesteşte astăzi despre primul ei tatuaj. Ce reprezintă şi cui îi este dedicat aflaţi din textul de mai jos.
Mă gândeam într-o zi că mi-aş dori un lucru, ceva, care să-mi amintească mereu de sora mea. Aşa că m-am gândit că un tatuaj ar fi cea mai bună alegere. Primul meu tatuaj este în întregime dedicat ei. Sora mea suferă de Sindromul Williams. Nu multă lume a auzit de acest sindrom. Iar când aud de el se gândesc la Sindromul Down. Nu este deloc asemănător. Iar până au descoperit doctorii ce are a durat o veşnicie, aproape 5 – 6 ani. În toţi aceşti ani am suferit mult de tot, şi eu dar şi părinţii mei. Iar prin acest tatuaj am vrut să-mi arăt iubirea pe care i-o port surorii mele. Pentru că am încercat mereu să le fiu alături, atât ei, cât şi părinţilor mei. Ochiul din tatuaj este ochiul surorii mele, puţin modificat. Aveam o perioadă în care nu dormeam nopţile, gândindu-mă la ce model aş putea alege. Şi la un moment dat am găsit chestia asta, Hand of Fatima se numeşte, şi mi-a plăcut tare mult. Mai ales că are ochiul ăla în palmă, astfel încât puteam să-l personalizez foarte uşor. Iar reacţia surorii mele a fost princeless. Întâi m-a întrebat dacă este ochiul ei, apoi m-a luat în braţe şi mi-a spus că mă iubeşte. M-am emoţionat toată.
fatima
Am fost puţin surprinsă să văd că tatuajele creează dependenţă. Eu am descoperit asta acum câteva zile, când mi l-am făcut pe ăsta. Deci sigur îmi voi face şi alte modele. În mare parte am modelele în cap, dar mai am timp să mă gândesc. Când m-am dus la salon mă aşteptam să doară ca naiba, dar după prima linie trasă am constatat că durerea este suportabilă. La alb în schimb a fost altă poveste. A durut. Rău. Dar a meritat.

Comments

comments

Powered by Facebook Comments

Leave a Reply

XHTML: You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>