Ne mai găsiți și pe aici

Când vine vorba de tatuaje există tot felul de îndoctrinări și legende. Nu voi intra în clișee gen de ce să îți faci tatuaj, unde să îți faci, ce trebuie să știi referitor la tatuaj și altele – astea le lăsăm pentru băieții de la BlogInk, au mai mult timp, sunt nișați pentru asta.

Vreau doar să spun încă o dată că mentalitatea angajatorilor și oamenilor necunoscători în arta tatuajului este pur și simplu penibilă. Majoritatea când văd un tatuat (vorbesc despre masculin, că sunt în cauză) se grăbesc să pună etichete: ăsta e fost pușcăriaș, e zurliu, e nebun, e drogat, e dereglat, e scandalagiu, e agresiv, e bețivan, e tâmpit, e idiot, e cretin, e …e ….e … Evident, asta se întâmplă la noi în țară, că dacă mergi afară, ai să vezi în poziții înalte și cât se poate de oficiale oameni tatuați.

Un exemplu: mi s-au refuzat (pe vremuri) două joburi de inginer (acum și dacă m-ar ruga ei nu aș mai merge eu) din cauza tatuajelor. Pe atunci aveam doar 3. Acum am 5 (chiar 6 dacă se ia în considerare cover-up-ul) pe care le afișez cu mândrie.

Nu “haina” îl face pe om. Dacă sunt mai musculos, ras în cap și tatuat și îmi place să le afișez, înseamnă că îmi place stilul ăsta de artă și nu înseamnă că sunt mai prost. Nu înseamnă că nu pot avea job “de costum”, nu înseamnă că trebuie să mă judeci după aparențe. Vei rămâne puțin surprins(ă) să vezi că în unele cazuri sunt chiar mai sus decât standardele pe care le-ai setat.

Familia mea știe că nu sunt un agresiv, iubita mea știe că nu sunt un drogat, bețiv și bătăuș, pisica mea știe că sunt jucăuș, cei care mă cunosc pot confirma că sunt extrem de prietenos, iar ca o chestie din interior – uneori sunt prea sensibil chiar și pentru un bărbat simplu :D.

Pisici

Așa că pe viitor, ar fi bine ca înainte să mă abordezi, să nu mă judeci după aparențe ;). Asta nu înseamnă că la nevoie nu pot deveni agresiv și protector, dar asta e cu totul altă poveste :).

Povestea tatuajelor mele este cam așa:

Primul pe care mi l-am făcut a fost cel de pe brațul drept, reprezintă un dragon pe o cruce. L-am făcut când eram în clasa a 8-a, acum am (aproape) 30 de ani, deci fă tu calculele :D. Povestea lui e simplă și complicată în același timp. Eu am fost mereu un rebel, mereu mi-a plăcut să sparg normele, să nu fiu integrat în normal, să ies din tipar. Am decis să îmi fac un tatuaj, la un prieten acasă (nici nu prea erau saloane așa multe atunci, iar cele care existau, erau extrem de scumpe). Zis și făcut: am mers la tovarăș acasă, avea omu’ mașină improvizată, culori cu Rotring :)). Mi-am ales dragonul pentru simplul fapt că simbolizează putere și forță, iar eu pe vremea aia eram unul din puternicii zonei.

Fiind în clasa a 8-a era mai greu cu părinții, așa că am reușit să-l țin ascuns 2 ani de zile (știa doar mama de el, care a aflat după vreo 3 luni). Imaginează-ți să locuiești la etajul 4, vara, în blocuri din alea vechi, neizolate. Era un chin, toți stăteau cât mai lejer îmbrăcați, eu eram singurul care stătea cu tricouri de raper, tricouri cât mai lungi și mai largi. Când ieșeam afară aveam pe mine un maiou, sau tricou fără mâneci, iar peste, aveam tricoul larg. După ce treceam de colțul blocului, îmi dădeam tricoul larg jos și mă lăsam la tatuajul gol. Era mișto :).

Când a aflat tata de el a fost ceva de genu:

– Când ai de gând să îți dai ăla jos?
Eu: ăsta?!
El: Da, ăla!
Eu: sigur despre ăsta vorbești?
El: Da, abțibildul ăla când îl dai jos?
Eu: păi să vezi…nu e abțibild și nu se mai dă jos. A urmat o serie de intervenții părintești, pedepse, nebunii…însă a trecut :)

După ce am spart gheața cu primul tatuaj, celelalte au venit de la sine – apropo ai grijă tatuajul e ca un drog, nu o să te oprești la unul, îți garantez eu :)).

A urmat tatuajul cu numărul doi, făcut la același om, în aceleași condiții. A fost capul de tigru de pe spate – la fel, tigru – putere, forță, lipsa fricii, curaj u know …

Vali

A urmat tatuajul cu numărul trei, un biomecanic de pe brațul stâng (recent acoperit cu un bio-organic plin de culoare, povestesc mai jos despre) – model inventat de mine, făcut la același om, în aceleași condiții.

Următorul tatuaj a fost cel cu Ying-Yang și numărul 13, care are o poveste mai draguță. Eram anul 4 de facultate și aveam o mulțime de restanțe, cu riscul de a nu intra în anul 5 :D. Eu sunt născut în 13, deci acel număr nu îmi poartă deloc ghinion, fapt demonstrat în acea sesiune de anul 4. În două săptămâni am luat toate restantele de anii trecuți + examenele din anul în curs, am rămas fără nicio restanță. Aveam și câte 2 examene pe zi. Partea funny e că majoritatea examenelor aveau legătură cu numărul 13: fie data de 13, fie ora 13, fie subiectul numărul 13, fie biletul numărul 13, fie eram pe rândul/locul 13 …etc. După această experiență m-am decis să îmi tatuez pe spate acel Ying-Yang, însă în locul celor două puncte alb și negru, să fie numărul 13.

A urmat tatuajul de pe antebrațul stâng, care e inventat de mine, am stat pe el 2 nopți ca să iasă așa. Am avut ca idee principală tatuajul cu dublu sens Life/Death al lui Method Man, doar ca al meu e cu Angel/Devil :).

Iar în urmă cu aproape 2 ani mi-am făcut cover-up la biomecanic, pe care l-am transformat într-un bioorganic mare, colorat și frumos. L-am făcut la unul din cei mai buni/scumpi artiști din București, Costi de la Next Level, omu’ a câștigat o mulțime de convenții de tatuaje și care a și organizat convenții. L-am făcut în 2 ședințe: prima ședință a durat 6 ore, a doua 4. Prețul nu cred că e esențial, însă spun că depășea salariul pe care îl aveam atunci.

DSC_6192

Acum am în plan o ușoară modificare/aranjare a celui de pe spate, iar cel mai important pas este să fac un cover up la primul tatuaj. Eu am tot sperat până în ultima clipă că voi primi cadou de ziua mea (13 ianuarie) un cover up. M-am interesat pe la diferite saloane… La unii e extrem de scump și nu am deocamdată bani, iar alții pur și simplu nu se bagă, deoarece e un cover up destul de greu de realizat, datorită faptului că tatuajul e mare și e pătrățos… Dar sper că până în vara să reușesc să le aranjez pe ambele. Apoi, cine știe, poate pe spate un portret cu părinții mei și cu pisicile mele…

Cam asta a fost povestea tatuajelor mele. Nu o să stau să dau sfaturi și alte detalii, am scris articolul pentru a povesti despre tatuajele mele. Băieții de la BlogInk știu că au susținerea mea, am încredere deplină în ei, așa ca îi las să își facă treaba cum trebuie. Pentru sfaturi despre nutriție și sport vă aștept la mine pe blog :).

Toate bune, spor(t) în toate!

 

Comments

comments

Powered by Facebook Comments

4 Responses to “Legătura dintre tatuaje și sport – Valentin Bosioc”

  1. Ehh s-au mai schimbat mentalitati.Numai e chiar asa rau acum.Suntem aproximativ de aceeasi varsta si eu lucrez de ceva ani ca inginer si nu e dracu asa negru.N-am avut probleme la serviciu absolut niciodata.Da mai sunt unii care se uita dubios la tine.Mai avem inca destul de mult pana sa ajungem la ce e pe afara dar lucrurile merg in directia buna.

    Reply

    • Da, asa e. Dar oricum eu am renuntat de mult la inginerie. In prezent sunt antrenor personal si tatuajele sunt mereu la vedere, fara probleme :).

      Reply

  2. […] Există o legătură între tatuaje şi sport. […]

    Reply

  3. Bineinteles, daca vreti detalii si mai mari dintre sport si tatuaje, vi le explic :)

    Reply

Leave a Reply

XHTML: You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>